top of page

Ipoteze medicale și dileme privind boala și moartea lui
Mihai Eminescu

raul neghina coperta mihai eminescu

Publicat în: Medical Problems of Performing Artists, Vol. 26, Nr. 1, martie 2011, pp. 44–50
Autori: Raul Neghină & Adriana Maria Neghină

Acest articol de referință reanalizează, dintr-o perspectivă medicală modernă și documentată, cauzele posibile ale bolii și morții premature a lui Mihai Eminescu. Pornind de la contextul biografic și istoric, autorii resping teoria dominantă potrivit căreia Eminescu ar fi murit de sifilis în stadiu avansat (paresis general), arătând că această ipoteză este infirmată atât clinic, cât și prin datele autopsiei.

În schimb, ei argumentează că poetul a suferit de o tulburare bipolară (maniacal-depresivă), boală psihică fără substrat anatomic, cu episoade de remisie spectaculoasă. Decesul său a fost provocat, cel mai probabil, de intoxicația iatrogenă cu mercur — administrat greșit ca tratament împotriva unui diagnostic eronat de sifilis. Terapia cu mercur, frecventă în epoca respectivă, era deja cunoscută ca ineficientă și periculoasă în fazele avansate ale bolii.

Articolul detaliază episoadele psihotice ale lui Eminescu, tratamentele inadecvate la care a fost supus, și greșelile medicilor care l-au internat în repetate rânduri în sanatorii inadecvate. Sunt analizate simptomele neurologice și psihice, cu date comparative între neurosifilis și intoxicația cronică cu mercur. Autorii susțin că tabloul clinic (tremurături, hipersalivație, halucinații, tulburări de comportament, polineuropatie) se potrivește cu ultima.

Este evocată și ipoteza unui interes politic în marginalizarea poetului: Eminescu era un critic virulent al guvernului, iar articolul său din ianuarie 1889 a fost considerat de unii ca declanșator al căderii unui cabinet. Autopsia, făcută public sub presiunea opiniei, a fost încredințată unui tânăr medic fără experiență, în locul reputatului profesor Victor Babeș.

În concluzie, Eminescu a fost o victimă a propriei epoci: neînțeles, greșit diagnosticat, tratat cu brutalitate și abandonat în mod repetat. Într-o scrisoare, el însuși se numea „ein aufgegebener Mensch” — un om sacrificat.

Accesează articolul original în revista MPPA (PDF, limba engleză – acces cu abonament sau contra cost)

🔗 Deschide articolul pe site-ul revistei

© Raul Neghină, 2025

bottom of page