Postări

Scrisul nu e doar o formă de exprimare pentru mine – e o formă de a trăi mai adânc. Între poezie și roman, între real și imaginar, încerc să ating ceva fragil, dar viu: o tăcere care așteaptă să devină cuvânt, o emoție care se cere rostită înainte să se stingă. Aici, pe acest site, voi aduna povești, fragmente, întrebări și versuri care nu au încă locul lor în lume. Poate că îl vor găsi aici.

M-am hotărât să scriu aceste rânduri pentru a fi cât se poate de sincer cu potențialii mei cititori. Nu vreau să păcălesc sau să induc în eroare pe nimeni. Îmi doresc doar ca volumele mele să ajungă în mâinile potrivite, fără a înșela așteptările nimănui. Chiar dacă, prin ceea ce scriu aici, s-ar putea spune că îmi fac singur un deserviciu din punct de vedere comercial, acest lucru nu are, de fapt, nicio importanță. A fost clar de la început că scrisul nu este pentru mine un

Interpretări, uși deschise și drumuri fără final Mi-au plăcut întotdeauna cărțile și filmele care lasă loc de interpretări. Uneori am stat ore sau chiar zile întregi preocupându-mă să găsesc sensul anumitor întâmplări sau, mai ales, al finalelor, căutând pe net până în cele mai adânci străfunduri – forumuri, discuții, teorii – pentru a găsi cât mai multe piste care m-ar putea ajuta să-mi fac o părere. De exemplu, la sfârșitul anului 2024 am văzut ultimul film al lui Cristian

Nu m-am putut abține să nu scriu acest articol, declanșat de o serie de experiențe pe care le-am avut în urmă cu câteva zile în mediul online. Și nu numai acum… asta e doar vârful icebergului. Dacă tot m-am apucat de scris pe această temă, merg acum până la capăt. Deci, haterii. Cine sunt haterii? Sunt acele persoane care nu par să se poată defini prin nimic propriu și își caută sensul lovind în alții. Dacă faci greșeala de a merge pe linia lor, adică să le răspunzi, să le al

Noaptea s-a așternut peste marele oraș, iar luminile acestuia străluceau de la geamurile avionului asemenea unor speranțe răsărite din anotimpul iluziilor. Da, într-adevăr, este București, capitala României… Pun din nou piciorul pe pământ românesc, sub bătaia ploii mărunte care-mi ciupește fața. Nu am venit de data aceasta pentru plimbări sau vizite, ci pentru un singur motiv: târgul de carte Gaudeamus. Bucuria participării mă cuprinsese încă din vară, când vestea lansării în

Astăzi a început, la București, Târgul de Carte Gaudeamus. Încă de dimineață, de la prima oră la care m-am trezit, am văzut cum social media bubuie de postări de tot felul. Emoțiile plutesc în aer și simt atmosfera chiar și de la cei aproape două mii de kilometri care mă despart… Văd rafturi aranjate frumos, mii de cărți care își așteaptă cititorii, editori zâmbitori. Mă gândesc că acolo, în mulțimea aceea de cărți, care de care mai frumoase, se găsesc și cărțile mele, aștept

Terminând de scris primul meu roman, Robinson Crusoe, ultima ispită , m-am tot gândit în ce categorie să-l încadrez, pentru că acest lucru este important în momentul în care îl trimiți la o editură spre evaluare sau îi faci o prezentare, ori, mă rog, esențial din motive de marketing. Am început să scriu această carte plin de inspirație și dintr-o profundă nevoie interioară, bineînțeles cu gândul că trebuie să așez în el o puternică doză de mister sau, poate, de supranatural…

O plimbare prin orașul de altădată, unde tramvaiele, străzile și oamenii aveau fiecare o poveste Plimbându-mă pe străzile încărcate de istorie ale Lisabonei, un oraș aparte, minunat și unic, am impresia că acțiunea celui de-al treilea roman al meu se încheagă tot mai mult, începând să mă însoțească necontenit și să nu-mi dea liniște. Antenele mele interioare intră în alertă maximă și un mic motor începe a se roti fără oprire în mintea mea, construind și destrămând legături, p