Paznicul farului
16 aprilie 2023
Rezumat
​
Paznicul farului este o alegorie tulburătoare despre sfârÈ™ituri È™i începuturi, despre uitare È™i renaÈ™tere. Patru călători ajung la un far izolat, la capătul unui drum iniÈ›iatic. Acolo, un bătrân enigmatic îi invită să lase în urmă tot ce au fost È™i să se pregătească pentru „ultima aventură”.
Pe fundalul unei mări atemporale, farul devine un spațiu al trecerii, unde timpul se dizolvă, identitățile se estompează și fiecare trebuie să renunțe la povara amintirilor.
O povestire poetică despre acceptare, despărțire și misterul liniștii de dincolo de cuvinte.
Fragmente
Și la capătul fiecărui drum lung È™i înnourat se găseÈ™te un far. Călătorul se îndrepta obosit spre destinaÈ›ie, după ce parcursese o cale anevoioasă È™i istovitoare. Apropiindu-se de È›el, se întâlni treptat cu alÈ›i trei drumeÈ›i; schimbaseră impresii È™i făcuseră împreună ultima porÈ›iune de drum rămasă. Clădirea farului se zărea în depărtare, iar strălucirea ei în lumina soarelui care se pregătea să apună era de un alb imaculat. Ajungând în faÈ›a lui, observară însă aspectul său părăginit: clădirea părea abandonată, iar partea de sus avea unele geamuri sparte.
— Călătorilor, luaÈ›i fiecare de pe raft câte o cutie de lemn È™i lăsaÈ›i în ele toate amintirile acestei vieÈ›i. Eu le voi păstra aici, în siguranță. Acolo unde veÈ›i merge nu veÈ›i mai avea nevoie de ele. Când va răsări soarele, veÈ›i porni într-o ultimă aventură. Vă doresc să găsiÈ›i ceea ce căutaÈ›i. AveÈ›i cu toÈ›ii ocazia unui nou început.