Paznicul farului
16 aprilie 2023
Rezumat
Paznicul farului este o alegorie tulburătoare despre sfârșituri și începuturi, despre uitare și renaștere. Patru călători ajung la un far izolat, la capătul unui drum inițiatic. Acolo, un bătrân enigmatic îi invită să lase în urmă tot ce au fost și să se pregătească pentru „ultima aventură”.
Pe fundalul unei mări atemporale, farul devine un spațiu al trecerii, unde timpul se dizolvă, identitățile se estompează și fiecare trebuie să renunțe la povara amintirilor.
O povestire poetică despre acceptare, despărțire și misterul liniștii de dincolo de cuvinte.
Fragmente
Și la capătul fiecărui drum lung și înnourat se găsește un far. Călătorul se îndrepta obosit spre destinație, după ce parcursese o cale anevoioasă și istovitoare. Apropiindu-se de țel, se întâlni treptat cu alți trei drumeți; schimbaseră impresii și făcuseră împreună ultima porțiune de drum rămasă. Clădirea farului se zărea în depărtare, iar strălucirea ei în lumina soarelui care se pregătea să apună era de un alb imaculat. Ajungând în fața lui, observară însă aspectul său părăginit: clădirea părea abandonată, iar partea de sus avea unele geamuri sparte.
— Călătorilor, luați fiecare de pe raft câte o cutie de lemn și lăsați în ele toate amintirile acestei vieți. Eu le voi păstra aici, în siguranță. Acolo unde veți merge nu veți mai avea nevoie de ele. Când va răsări soarele, veți porni într-o ultimă aventură. Vă doresc să găsiți ceea ce căutați. Aveți cu toții ocazia unui nou început.