Să mă poți uita
27-28 noiembrie 2023
Rezumat
Să mă poți uita este o nuvelă poetică despre absență, memorie și destrămarea realității în fața durerii. Un tânăr bântuie orașul în căutarea femeii iubite, dispărută fără urmă, în timp ce granițele dintre vis, amintire și halucinație devin tot mai fragile. Fiecare colț al orașului reînvie momentele lor, fiecare chip întâlnit devine o oglindă a propriei lui sfâșieri. Între tramvaie grăbite, cafenele fantomatice și întâlniri enigmatice, dragostea devine o forță spectrală, iar el — un prizonier al propriei năzuințe.
Un poem în proză despre imposibilitatea revederii și despre singura întrebare care contează: cum poți uita pe cineva care a locuit în tine?
Fragmente
De câteva zile, viața mea nu mai avea niciun sens. Din clipa în care ea a dispărut... Goneam pe străzi ca un disperat, în speranța de a o regăsi. Aproape fiecare loc al acestui oraș, pe care cândva îl consideram atât de frumos și romantic, era impregnat de amintiri ale unor momente tainice, numai de noi știute... Fiecare colț avea o semnificație și îmi trezea amintiri dureroase.
Trei luni de zile am trăit ca-n transă, totul părea un vis frumos și nesfârșit — trei luni în micuța noastră locuință de la mansardă. Trei luni de fericire extremă, trei luni de angoase fără sfârșit... Totul era prea frumos ca să poată dura. De fiecare dată când mă întorceam acasă, intram pe ușă cu spaima că nu o voi mai găsi. De fiecare dată când mă trezeam, primul lucru era să verific dacă mai era lângă mine. Și iată că, într-un târziu, a dispărut cu adevărat.
Ea, atât de pură și de frumoasă — o frumusețe interioară, în același timp plină de tristețe și melancolie. Ea, prințesa gândurilor și sentimentelor mele, ea, singura care mi-a înțeles poemele, ea, singura care s-a putut apropia de rana mea din adâncuri. Da, o astfel de poveste, ce părea desprinsă dintr-un basm, se naște o dată la o mie de ani. Și alte gânduri asemănătoare mă făceau să mă simt ca un nebun...
„Să nu mori niciodată, bunicuța mea”, i-am spus pe atunci. „Să nu mă părăsești niciodată. Eu vreau ca tu să fii mireasa mea atunci când voi crește mare.”
— Nu plânge, tinere. Viața nu poate fi trăită decât într-un singur sens. Revederile pot fi uneori foarte dureroase și... nu sunt întotdeauna necesare. Uneori, ceea ce crezi că ai trăit poate fi doar o iluzie. Încearcă să nu devii prizonierul propriei tale minți.
Spuse totul foarte rar, privindu-mă adânc în ochi, după care îmi zâmbi.
— Ea știe, spuse dintr-odată. Încearcă să mă crezi... Încearcă...