Vocile care au mai rămas din noi
21/22 iunie 2025
Rezumat
Anii au trecut, dar muzica n-a tăcut niciodată. Într-o seară de vară, un bărbat pășește în sala unui concert pe care îl visase o viață – Savatage, trupa care i-a fost cândva refugiu, prietenie și alinare. În lumina scenei, fiecare acord devine o chemare din adâncul anilor, o legătură nevăzută cu vechiul prieten rămas în tăcere și cu persoane dragi care nu mai sunt.
Când răsună Believe, lumea întreagă se oprește. Muzica se transformă în rugăciune, lacrimile în mărturisire, iar timpul – într-o clipă suspendată între iertare și dor.
O povestire despre prietenie, absență și puterea cathartică a muzicii, despre vocile care nu încetează să ne cheme – chiar și atunci când credem că le-am uitat.
Fragmente
Tot drumul până acolo se gândise dacă vor cânta This Is the Time. Era una dintre piesele lui de suflet, și-ar fi dorit nespus să o audă. O baladă profund emoționantă, ce spune povestea tulburătoare a unui băiat sârb și a unei fete musulmane ce se îndrăgostesc în toiul războiului din Bosnia. Dragostea lor înflorește fragil, ca o floare rară, în mijlocul ruinelor orașului Sarajevo – o oază de lumină în întunericul războiului, sfidând ura și violența cu o simplitate aproape sacră. O iubire care, deși născută sub ploaia obuzelor, păstrează curajul de a crede în frumusețea unei lumi ce pare pierdută, sfâșiată de ură și absurditate. Războiul – da, acel război crud care desparte oameni, sfâșie familii, ucide speranțe, alungă vise, învrăjbește fără noimă și lasă în urmă răni ce nu se mai închid niciodată…
Și, la un moment dat, își dădu seama limpede: lacrimile îi șiroiau pe obraji. Plângea. Plângea cu adevărat… Pentru prietenia pierdută, cu tot misterul și farmecul ei. Pentru faptul că ea nu mai era în această lume. Pentru faptul că acum totul era altfel. Dar nu rău. Nu. Nu. De o mie de ori, nu. Pentru că pornise cu alți oameni la drum – cei din vremurile acelea, care împărțeau aceleași visuri și întrebări nerostite – iar acum, cei care îi erau alături, cei care contau cu adevărat, luaseră alte chipuri…? Sau poate era vorba despre cu totul altceva?